Am eu faţă de Alba?

In clasa a 11a si a 12a am participat la Oplimpiada Naţionala de Limba Germană. Şi nu, nu spun asta ca să mă laud sau pentru că nu aş avea despre ce altceva să scriu, ci pentru că numai menţionând marea olimpiadă pot ajunge la subiectul prezentei postări. Revenind aşadar, în clasa a 11a am mers la olimpiada de germană, faza naţională, la Braşov. Oribil ! Nu ştiu de ce, noi aştia din Ardeal fuseserăm cazati în cel mai nasol cămin: camere încălzite insuficient , paturi deosebit de incomode, băile...nu mai zic. Supărată că din cauza acestor condiţii infecte mă îmbolnăvisem şi nu mă putusem concentra la probele pentru care mă pregătisem intens totuşi, am început să mă plâng mamei mele la telefon, în timp ce mă dădeam cu autobuzul prin Braşov (împreună cu restul grupului de "olimpici") ca să ajungemcu toţii nu ştiu unde. Şi văd că în timp ce vorbeam cu lacrimi în ochi şi cu nasul înfundat, o fetiţă dulce dulce se uita la mine cu compasiune. Avea părul lung şi blonduţ, ochi albaştri, senini, era îmbrăcată într-o haină roz şi purta pe după gât o gentuţă în formă de ceva animăluţ, nu mai ştiu exact ce fel de animăluţ, dar nu asta contează acum. Contează că fetiţa aceea care aparţinea grupului nostru şi era din Bucureşti a fost cea care atunci, în acel moment al marii mele disperări s-a uitat la mine cu o privire în care exista un amestec inedit de sinceritate, curiozitate, melancolie . Într-atât mi-a plăcut această privire, încât am intrat mai apoi în vorbă cu ea. Tot ce îmi mai amintesc azi din conversaţia respectivă este că...era mai mică decât mine, punct!
Anul următor olimpiada s-a ţinut la Baia Mare iar pedioada petrecută acolo s-a dovedit a fi mult mai faină decât tot ceea ce însemnase Braşovul în urmă cu un an. Participanţii erau, în esenţă, aceeaşi - asta însemnând că printre ei se număra şi fetiţa cu ochii aceia. Sau pardon, dom' şoara...pentru că îşi schimbase lookul: păr scurt, accesorii extravagante de oameni mari (gata cu gentuţa aceea ridicolă din urmă cu un an)...atitudine, tupeu, ton ridicat, tot tacâmul. Unde apărea grupul de olimpici, hop! se şi auzea o voce stridentă cu accent de Bucureşti. Se hotărâse să dea la teatru şi nu ezita să îşi etaleze talentul actoricesc cu cea mai mică ocazie. Devenise o frumoasă (pentru că era) enervantă... Şi culmea, în ciuda noului ei attitude, cu mine părea să se poarte frumos totuşi, lucru care m-a impresionat iniţial. Mi-am zis: "Uite, s-a schimbat fata! Mă enervează de mor cu fiţele ei! Şi totuşi...nu a uitat că unii au cunoscut-o şi altfel...Şi, iată, cu unii se poate comporta şi ca un om normal!"
Asta până într-o seară când unul din tembelii care saliva după ea s-a dus să se bage in seamă cu X-uleasca (oricât m-aş strădui, nu mai ţin minte cum o cheamă, dar ştiu că avea un nume care permitea "feminizarea", de gen: Popescu - Popeasca), în timp ce - foarte afectată - dânsa îşi împrospăta machiajul în oglina băii comune a căminului:
EL: Mmm, nu te supăra, eşti cumva din Alba?
(pauză...)
EA: Am eu faţă de Alba???

Vine EL şi ne povesteşte nouă, muritorilor, care a fost reacţia EI...După care, EL: "Adevărul este că are o faţă prea frumoasă pentru...România! O să ajungă departe!"

Am tot stat şi m-am gândit cum ar fi arătat faţa ei dacă ar fi fost de Alba...Sau care este diferenţa dintre o faţă (de om normal) din Alba/Cluj/Timiş (nu contează judeţul, reacţia EI ar fi fost la fel) şi faţa EI (de om la fel de normal)?
Am râs atunci, râd şi azi când imi aduc aminte de episodul acesta. Şi probabil că voi râde de fiecare dată când mi-l voi aminti, mai ales dacă îl voi şi corela cu rezultatul (pe care ea îl prezise cu o mai mică sau mare precizie): au trecut 6 ani şi ceva şi acea faţă care nu era de Alba întârzie să apară pe marile sau micile ecrane. Nici măcar o telenovelă pe Acasă nu a prins faţa aceea care nu era de Alba.
Cine ştie? Poate că dacă faţa ei ar fi fost mai mult de Alba/Cluj/Timiş şi mai puţin de ce mama supărării era, ar fi avut mai mult succes.Aşa...mai mult ca sigur a rămas "the pretty face of a pretty annoying girl"...care, atenţie!, nu era de Alba!

P.S. pentru necunoscători: Eu reprezentasem atunci judeţul Alba.